AcasaCate una pe zi
2 participanți
Pagina 3 din 3
Pagina 3 din 3 • 
1, 2, 3
Cate una pe zi
Scris de Admin Dum Mar 10, 2013 6:55 am
Rezumarea primului mesaj :
Incepand de azi, evidentiem aceasta rubrica intr-una de sine statatoare.
http://agonia.ro/index.php/poetry/130143/index.html
Incepand de azi, evidentiem aceasta rubrica intr-una de sine statatoare.
http://agonia.ro/index.php/poetry/130143/index.html
Admin- Admin
- Mesaje : 92
Data de inscriere : 06/12/2010 -
Re: Cate una pe zi
Scris de Admin Joi Mai 02, 2013 10:36 am
Admin- Admin
- Mesaje : 92
Data de inscriere : 06/12/2010 -
Re: Cate una pe zi
Scris de Admin Vin Mai 03, 2013 12:58 am
Admin- Admin
- Mesaje : 92
Data de inscriere : 06/12/2010 -
Re: Cate una pe zi
Scris de Admin Dum Mai 05, 2013 9:30 am
Admin- Admin
- Mesaje : 92
Data de inscriere : 06/12/2010 -
Re: Cate una pe zi
Scris de florina Lun Mai 06, 2013 6:39 am
florina- Mesaje : 7
Data de inscriere : 06/12/2010
Localizare : Ploiesti
Un mesaj din Est
Scris de Admin Mar Mai 07, 2013 9:29 am
Mesajul adresat de Konusuke Matsushita, director la compania japoneză cu acelaşi nume, una dintre cele
mai mari şi mai importante din această ţară, unui grup
de oameni de afaceri nord-americani.
Un
mesaj din Est
“Noi vom câştiga, iar vestul industrial va pierde;
noi nu putem face nimic să vă ajutăm deoarece cauzele eşecului se află în Dvs. înşivă. Firmele Dvs. sunt construite pe baza modelului lui Taylor şi chiar mai rău
decât atât, acesta este înrădăcinat în
capetele dvs. Cadrele de conducere
gândesc, în timp ce muncitorii sunt salahorii dvs., fiind convinşi profund că aceasta este abordarea corectă de a desfăşura
activitatea economică. Pentru Dvs.,
esenţa managementului constă în a scoate ideile din capetele Dvs. de şefi,
punându-le în mâinile muncitorilor să le
execute. Noi am depăşit modelul lui Taylor; activitatea economică în
prezent este atât de complexă şi dificilă, supravieţuirea firmelor atât de încadrată
într-un mediu a cărui imprevizibilitate, concurenţă şi luptă cu pericolele se amplifică, existenţa
lor în continuare depinzând de mobilizarea zilnică a fiecărui dram de inteligenţă. Pentru noi, esenţa managementului este
în mod precis tocmai această artă de a mobiliza şi asambla
resursele intelectuale ale tuturor angajaţilor
în interesul firmei. Deoarece am evaluat mai
binedecât Dvs. noile sfidări tehnologice şi economice,
noi ştim că inteligenţa unui mănunchi de tehnocraţi, cât de inteligenţi şi sclipitori ar fi, nu mai este
suficientă pentru a le aborda ca surse reale de succes. Numai prin
valorificarea puterii combinate a creierelor tuturor salariaţilor săi, o firmă
poate face faţă turbulenţei şi constrângerilor mediului ambiant. Aceasta este cauza pentru care marile noastre
companii asigură salariaţilor de trei-patru ori mai multă pregătire
decât Dvs., aceasta este raţiunea pentru care noi realizăm în cadrul firmei
schimbări şi comunicaţii atât de intense, aşa se explică de ce
noi solicităm în mod constant sugestiile fiecăruia şi de ce pretindem
sistemului de învăţământ un număr crescând de licenţiaţi cât mai inteligenţi şi
bine pregătiţi, generalişti, deoarece aceşti
oameni reprezintă sângele vieţii industriei nipone. Conducătorii Dvs. cu deschidere socială, adesea plini
de bune intenţii, cred că datoria lor este să protejeze salariaţii din
cadrul firmelor în care lucrează. Spre deosebire de ei, noi suntem realişti şi considerăm că
datoria noastră este să facem salariaţii să apere firmele respective, care îi
vor răsplăti însutit pentru
dedicarea contribuţiei lor. Procedând astfel, noi ajungem să fim mai «sociali»
decât Dvs.”
mai mari şi mai importante din această ţară, unui grup
de oameni de afaceri nord-americani.
Un
mesaj din Est
“Noi vom câştiga, iar vestul industrial va pierde;
noi nu putem face nimic să vă ajutăm deoarece cauzele eşecului se află în Dvs. înşivă. Firmele Dvs. sunt construite pe baza modelului lui Taylor şi chiar mai rău
decât atât, acesta este înrădăcinat în
capetele dvs. Cadrele de conducere
gândesc, în timp ce muncitorii sunt salahorii dvs., fiind convinşi profund că aceasta este abordarea corectă de a desfăşura
activitatea economică. Pentru Dvs.,
esenţa managementului constă în a scoate ideile din capetele Dvs. de şefi,
punându-le în mâinile muncitorilor să le
execute. Noi am depăşit modelul lui Taylor; activitatea economică în
prezent este atât de complexă şi dificilă, supravieţuirea firmelor atât de încadrată
într-un mediu a cărui imprevizibilitate, concurenţă şi luptă cu pericolele se amplifică, existenţa
lor în continuare depinzând de mobilizarea zilnică a fiecărui dram de inteligenţă. Pentru noi, esenţa managementului este
în mod precis tocmai această artă de a mobiliza şi asambla
resursele intelectuale ale tuturor angajaţilor
în interesul firmei. Deoarece am evaluat mai
binedecât Dvs. noile sfidări tehnologice şi economice,
noi ştim că inteligenţa unui mănunchi de tehnocraţi, cât de inteligenţi şi sclipitori ar fi, nu mai este
suficientă pentru a le aborda ca surse reale de succes. Numai prin
valorificarea puterii combinate a creierelor tuturor salariaţilor săi, o firmă
poate face faţă turbulenţei şi constrângerilor mediului ambiant. Aceasta este cauza pentru care marile noastre
companii asigură salariaţilor de trei-patru ori mai multă pregătire
decât Dvs., aceasta este raţiunea pentru care noi realizăm în cadrul firmei
schimbări şi comunicaţii atât de intense, aşa se explică de ce
noi solicităm în mod constant sugestiile fiecăruia şi de ce pretindem
sistemului de învăţământ un număr crescând de licenţiaţi cât mai inteligenţi şi
bine pregătiţi, generalişti, deoarece aceşti
oameni reprezintă sângele vieţii industriei nipone. Conducătorii Dvs. cu deschidere socială, adesea plini
de bune intenţii, cred că datoria lor este să protejeze salariaţii din
cadrul firmelor în care lucrează. Spre deosebire de ei, noi suntem realişti şi considerăm că
datoria noastră este să facem salariaţii să apere firmele respective, care îi
vor răsplăti însutit pentru
dedicarea contribuţiei lor. Procedând astfel, noi ajungem să fim mai «sociali»
decât Dvs.”
Admin- Admin
- Mesaje : 92
Data de inscriere : 06/12/2010 -
Re: Cate una pe zi
Scris de Admin Mier Mai 08, 2013 9:49 am
PENTRU FEMEI FENOMENALE
"Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul incarunteste, iar Zilele se aduna in ani...
Dar ce e mai important se conserva; forta si determinarea ta nu au varsta.
Spiritul tau e cel care indeparteaza panzele de paianjen...
Dincolo de orice punct de sosire, e unul de plecare.
Dincolo de orice reusita e o alta incercare.
Cat timp traiesti, simte-te vie.
Daca ti-e dor de ce faceai, fa-o din nou.
Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp...
Mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti.
Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine.
Fa astfel ca in loc de mila, sa impui respect.
Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap.
Cand nu poti nici asta, ia-o la pas.
Cand nu poti sa mergi, ia bastonul.
Insa nu te opri niciodata."
Madre Teresa de Calcutta
p.s. nu vad de ce nu s-ar aplica si barbatilor.
"Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul incarunteste, iar Zilele se aduna in ani...
Dar ce e mai important se conserva; forta si determinarea ta nu au varsta.
Spiritul tau e cel care indeparteaza panzele de paianjen...
Dincolo de orice punct de sosire, e unul de plecare.
Dincolo de orice reusita e o alta incercare.
Cat timp traiesti, simte-te vie.
Daca ti-e dor de ce faceai, fa-o din nou.
Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp...
Mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti.
Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine.
Fa astfel ca in loc de mila, sa impui respect.
Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap.
Cand nu poti nici asta, ia-o la pas.
Cand nu poti sa mergi, ia bastonul.
Insa nu te opri niciodata."
Madre Teresa de Calcutta
p.s. nu vad de ce nu s-ar aplica si barbatilor.
Admin- Admin
- Mesaje : 92
Data de inscriere : 06/12/2010 -
Re: Cate una pe zi
Scris de Admin Mier Mai 08, 2013 11:40 pm
Admin- Admin
- Mesaje : 92
Data de inscriere : 06/12/2010 -
cate una pe zi - gopo
Scris de Admin Sam Mai 11, 2013 10:42 am
Admin- Admin
- Mesaje : 92
Data de inscriere : 06/12/2010 -
flori de mai
Scris de Admin Joi Mai 16, 2013 11:58 am
Admin- Admin
- Mesaje : 92
Data de inscriere : 06/12/2010 -
sa fii in armonie cu universul
Scris de Admin Dum Mai 19, 2013 6:56 am
Când o femeie dintr-un vechi trib african
îşi dă seama că este însărcinată se pregăteşte pentru cel mai important lucru
pe care-l trebuie să-l facă în aşteptarea copilului. Se retrage în afara
comunităţii cu prietenele, se roagă şi meditează împreună, până când ea sau o
alta aude cântecul celui care se va naşte peste câteva luni.
O credinţă a locurilor spune că fiecare
suflet are propria vibraţie, care îi exprimă amprenta unică şi menirea
existenţei. Femeia care a prins cântecul din invizibil îl îngână cu glas tare,
iar celelalte frendonează împreună cu ea, ca să-l memoreze şi să-l poată repeta
fără şovăire. Apoi se întorc în trib, unde îl vor învăţa şi ceilalţi.
În momentul naşterii întreaga suflare se
adună în jurul pruncului şi îi cântă cântecul propriului său suflet. În anii
următori tribul este prezent la fiecare dintre lecţiile de viaţă pe care le
primeşte copilul şi îi sărbătoreşte fiecare reuşită cu acelaşi cântec. Mai
târziu, când intră în rândul bărbaţilor sau al femeilor, când se căsătoreşte,
când are primul copil… Omul îşi aude cântecul din nou şi din nou. De fiecare
dată primeşte celebrarea colectivă a esenţei sale sufleteşti. Când se
pregăteşte să părăsească această existenţă îl ascultă pentru ultima oară.
La fel ca în prima zi de viaţă, toţi membrii tribului vin la căpătâiul său şi
cântă cântecul care-i însoţeşte naşterea în lumea de dincolo.
Comunitatea aceasta se conduce după reguli
simple. Dacă cineva din grup comite o greşeală gravă, o nedreptate, un act
imoral sau violent este convocat întregul trib. Oamenii fac cerc în jurul celui
vinovat. Ce fel de judecată şi ce fel de pedeapsă urmează? Niciuna.
Grupul începe să cânte celui care a greşit
cântecul propriului său suflet. Tribul ştie că nu pedeapsa este cu adevărat folositoare
pentru cineva care a încălcat codul de convieţuire. Ci iubirea şi reamintirea
esenţei reale a fiinţei sale. Căci atunci când un om îşi recunoaşte cântecul
propriului suflet nu mai are nici cruzimea, nici slăbiciunea de a face lucruri
care îi rănesc pe cei din jur.
Un prieten adevărat îţi ştie cântecul pe
dinafară şi ţi-l cântă când tu l-ai uitat. Cei care te iubesc nu se lasă
înşelaţi de greşelile pe care le-ai făcut sau de imaginea catastrofală pe care
o poţi avea uneori despre tine însuţi. Îţi amintesc frumuseţea unică a
sufletului tău, tocmai când te simţi mai urât şi mai nevrednic. Îţi amintesc
faptul că eşti complet chiar în momente când te consideri neputincios şi rupt
în bucăţi, îţi aduc aminte că eşti curat, exact când te simţi mai vinovat. Şi
te fac să vezi din nou care-ţi este menirea în această viaţă, tocmai când eşti
mai confuz şi mai puţin încrezător.
Te-ai născut şi ai crescut departe de tribul
african care în momentele de răscruce fredonează omului cântecul esenţial al
sufletului său. Dar viaţa îţi arată când ţii linia melodică şi când nu. Dacă te
simţi împăcat şi senin, ceea ce faci se potriveşte cu adevărat cântecului tău;
dacă suferi, te frămânţi, te revolţi sau te blamezi, probabil că ai început să
falsezi. În cele din urmă însă toţi vom ajunge să ne recunoaştem propriul
cântec şi să-l cântăm desăvârşit.
Nu te îngrijora dacă te simţi nesigur uneori
şi ai senzaţia că glasul îţi derapează. Chiar şi marii cântăreţi păţesc asta
câteodată. Bucură-te de fiecare clipă şi cântă fără oprire pe drumul tău de
întoarcere acasă.
îşi dă seama că este însărcinată se pregăteşte pentru cel mai important lucru
pe care-l trebuie să-l facă în aşteptarea copilului. Se retrage în afara
comunităţii cu prietenele, se roagă şi meditează împreună, până când ea sau o
alta aude cântecul celui care se va naşte peste câteva luni.
O credinţă a locurilor spune că fiecare
suflet are propria vibraţie, care îi exprimă amprenta unică şi menirea
existenţei. Femeia care a prins cântecul din invizibil îl îngână cu glas tare,
iar celelalte frendonează împreună cu ea, ca să-l memoreze şi să-l poată repeta
fără şovăire. Apoi se întorc în trib, unde îl vor învăţa şi ceilalţi.
În momentul naşterii întreaga suflare se
adună în jurul pruncului şi îi cântă cântecul propriului său suflet. În anii
următori tribul este prezent la fiecare dintre lecţiile de viaţă pe care le
primeşte copilul şi îi sărbătoreşte fiecare reuşită cu acelaşi cântec. Mai
târziu, când intră în rândul bărbaţilor sau al femeilor, când se căsătoreşte,
când are primul copil… Omul îşi aude cântecul din nou şi din nou. De fiecare
dată primeşte celebrarea colectivă a esenţei sale sufleteşti. Când se
pregăteşte să părăsească această existenţă îl ascultă pentru ultima oară.
La fel ca în prima zi de viaţă, toţi membrii tribului vin la căpătâiul său şi
cântă cântecul care-i însoţeşte naşterea în lumea de dincolo.
Comunitatea aceasta se conduce după reguli
simple. Dacă cineva din grup comite o greşeală gravă, o nedreptate, un act
imoral sau violent este convocat întregul trib. Oamenii fac cerc în jurul celui
vinovat. Ce fel de judecată şi ce fel de pedeapsă urmează? Niciuna.
Grupul începe să cânte celui care a greşit
cântecul propriului său suflet. Tribul ştie că nu pedeapsa este cu adevărat folositoare
pentru cineva care a încălcat codul de convieţuire. Ci iubirea şi reamintirea
esenţei reale a fiinţei sale. Căci atunci când un om îşi recunoaşte cântecul
propriului suflet nu mai are nici cruzimea, nici slăbiciunea de a face lucruri
care îi rănesc pe cei din jur.
Un prieten adevărat îţi ştie cântecul pe
dinafară şi ţi-l cântă când tu l-ai uitat. Cei care te iubesc nu se lasă
înşelaţi de greşelile pe care le-ai făcut sau de imaginea catastrofală pe care
o poţi avea uneori despre tine însuţi. Îţi amintesc frumuseţea unică a
sufletului tău, tocmai când te simţi mai urât şi mai nevrednic. Îţi amintesc
faptul că eşti complet chiar în momente când te consideri neputincios şi rupt
în bucăţi, îţi aduc aminte că eşti curat, exact când te simţi mai vinovat. Şi
te fac să vezi din nou care-ţi este menirea în această viaţă, tocmai când eşti
mai confuz şi mai puţin încrezător.
Te-ai născut şi ai crescut departe de tribul
african care în momentele de răscruce fredonează omului cântecul esenţial al
sufletului său. Dar viaţa îţi arată când ţii linia melodică şi când nu. Dacă te
simţi împăcat şi senin, ceea ce faci se potriveşte cu adevărat cântecului tău;
dacă suferi, te frămânţi, te revolţi sau te blamezi, probabil că ai început să
falsezi. În cele din urmă însă toţi vom ajunge să ne recunoaştem propriul
cântec şi să-l cântăm desăvârşit.
Nu te îngrijora dacă te simţi nesigur uneori
şi ai senzaţia că glasul îţi derapează. Chiar şi marii cântăreţi păţesc asta
câteodată. Bucură-te de fiecare clipă şi cântă fără oprire pe drumul tău de
întoarcere acasă.
Admin- Admin
- Mesaje : 92
Data de inscriere : 06/12/2010 -
Re: Cate una pe zi
Scris de Admin Lun Mai 20, 2013 10:01 am
Admin- Admin
- Mesaje : 92
Data de inscriere : 06/12/2010 -
La multi ani sarbatoritilor!
Scris de florina Mar Mai 21, 2013 3:11 am
florina- Mesaje : 7
Data de inscriere : 06/12/2010
Localizare : Ploiesti
cate una si azi
Scris de Admin Joi Mai 23, 2013 8:41 am
in cinstea tuturor lucrurilor simple, constient traite in viata.
https://www.youtube.com/watch?v=A6N62Sr1TtA
https://www.youtube.com/watch?v=A6N62Sr1TtA
Admin- Admin
- Mesaje : 92
Data de inscriere : 06/12/2010 -
Din cartea de Limba Romana de la mijlocul secolului 20
Scris de Admin Dum Iun 02, 2013 7:46 am
Blidul de lemn
Un
batranel impovarat de ani s-a dus sa locuiasca impreuna cu fiul si cu nora lui,
care aveau un baietel de 4 ani. Mainile batranului tremurau tot timpul, ochii ii erau
incetosati, iar pasii impleticiti.
Intreaga
familie manca impreuna la masa, insa mainile nesigure ale batranului si vederea
lui tot mai slabita il puneau mereu in incurcatura - boabele de mazare i se
rostogoleau din lingura pe covor, cand intindea mana dupa cana cu lapte,
jumatate din lapte se varsa pe fata de masa. Fiul si nora se simteau tot mai
iritati de neajutorarea lui. Pana-ntr-o zi cand...
"Trebuie
sa facem ceva cu bunicu', a spus fiul. M-am saturat sa tot vad lapte varsat pe
masa, sa tot calc pe boabe de mazare si sa tot aud cum plescaie si troscaie in
farfurie!" Asa ca sotul si sotia au pus o masuta in coltul camerei, dupa
usa. Acolo bunicu' manca singur, in timp ce intreaga familie se bucura in jurul
mesei. Si pentru ca bunicu' reusise sa sparga vreo 2-3 farfurii, i-au cumparat
un blid de lemn.
Uneori,
cand se uitau in directia bunicului, familia putea sa vada o lacrima stinghera
in ochii lui slabiti si tristi - singur, dupa usa, bunicu' isi manca bucatica
de paine muiata in lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul si
nora le aveau pentru el erau de mustrare cand ii cadea furculita pe covor sau
cind se mai varsa din lapte pe masa. Baietelul se uita cand la bunicu', cand la
mamica si la taticu' lui, fara sa spuna un singur cuvant...
Apoi,
intr-o seara, chiar inainte de cina, tatal a observat ca baietelul mestereste
ceva pe covor. S-a apropiat si a vazut ca incearca sa ciopleasca o bucata de
lemn. "Ce faci tu acolo ?", l-a intrebat tatal duios.
Baietelul si-a ridicat ochii mari spre taticul lui si i-a raspuns la fel de
duios: "O, am treaba, vreau sa fac un blid de lemn din care sa mananci tu
si mami cind cresc eu mare..." A zambit si s-a intors la
"treaba" lui.
De
data aceasta a fost randul parintilor sa ramana fara cuvinte. O liniste
apasatoare s-a asternut in camera. Si lacrimi mari si curate au inceput sa le
tremure in ochi, sa li se rostogoleasca peste obrajii care de-acum luasera
culoarea singelui varsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvant, deplina tacere, dar
amandoi stiau prea bine ce au de facut.
In
seara aceea, sotul l-a luat pe bunic de mana si l-a condus cu grija la masa
mare din centrul camerei. Bunicu' urma sa manance la masa impreuna cu intreaga
familie - in seara aceea si in fiecare seara de-atunci inainte, pana la
sfarsitul zilelor lui. Si, dintr-un motiv sau altul, nici fiul si nici nora nu
mai pareau sa fie deranjati daca se varsa din lapte pe fata de masa sau daca
mai cadea cate-o furculita pe covor.
Copiii sunt ca niste radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasa nimic
neobservat, urechile lor sunt intotdeauna pe receptie, iar mintea lor prelucreaza
neobosita mesajele pe care le receptioneaza.
Ce
seamănă omul, aceea va şi secera.
Un
batranel impovarat de ani s-a dus sa locuiasca impreuna cu fiul si cu nora lui,
care aveau un baietel de 4 ani. Mainile batranului tremurau tot timpul, ochii ii erau
incetosati, iar pasii impleticiti.
Intreaga
familie manca impreuna la masa, insa mainile nesigure ale batranului si vederea
lui tot mai slabita il puneau mereu in incurcatura - boabele de mazare i se
rostogoleau din lingura pe covor, cand intindea mana dupa cana cu lapte,
jumatate din lapte se varsa pe fata de masa. Fiul si nora se simteau tot mai
iritati de neajutorarea lui. Pana-ntr-o zi cand...
"Trebuie
sa facem ceva cu bunicu', a spus fiul. M-am saturat sa tot vad lapte varsat pe
masa, sa tot calc pe boabe de mazare si sa tot aud cum plescaie si troscaie in
farfurie!" Asa ca sotul si sotia au pus o masuta in coltul camerei, dupa
usa. Acolo bunicu' manca singur, in timp ce intreaga familie se bucura in jurul
mesei. Si pentru ca bunicu' reusise sa sparga vreo 2-3 farfurii, i-au cumparat
un blid de lemn.
Uneori,
cand se uitau in directia bunicului, familia putea sa vada o lacrima stinghera
in ochii lui slabiti si tristi - singur, dupa usa, bunicu' isi manca bucatica
de paine muiata in lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul si
nora le aveau pentru el erau de mustrare cand ii cadea furculita pe covor sau
cind se mai varsa din lapte pe masa. Baietelul se uita cand la bunicu', cand la
mamica si la taticu' lui, fara sa spuna un singur cuvant...
Apoi,
intr-o seara, chiar inainte de cina, tatal a observat ca baietelul mestereste
ceva pe covor. S-a apropiat si a vazut ca incearca sa ciopleasca o bucata de
lemn. "Ce faci tu acolo ?", l-a intrebat tatal duios.
Baietelul si-a ridicat ochii mari spre taticul lui si i-a raspuns la fel de
duios: "O, am treaba, vreau sa fac un blid de lemn din care sa mananci tu
si mami cind cresc eu mare..." A zambit si s-a intors la
"treaba" lui.
De
data aceasta a fost randul parintilor sa ramana fara cuvinte. O liniste
apasatoare s-a asternut in camera. Si lacrimi mari si curate au inceput sa le
tremure in ochi, sa li se rostogoleasca peste obrajii care de-acum luasera
culoarea singelui varsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvant, deplina tacere, dar
amandoi stiau prea bine ce au de facut.
In
seara aceea, sotul l-a luat pe bunic de mana si l-a condus cu grija la masa
mare din centrul camerei. Bunicu' urma sa manance la masa impreuna cu intreaga
familie - in seara aceea si in fiecare seara de-atunci inainte, pana la
sfarsitul zilelor lui. Si, dintr-un motiv sau altul, nici fiul si nici nora nu
mai pareau sa fie deranjati daca se varsa din lapte pe fata de masa sau daca
mai cadea cate-o furculita pe covor.
Copiii sunt ca niste radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasa nimic
neobservat, urechile lor sunt intotdeauna pe receptie, iar mintea lor prelucreaza
neobosita mesajele pe care le receptioneaza.
Ce
seamănă omul, aceea va şi secera.
dupa o povestire de Lev Tolstoi
Admin- Admin
- Mesaje : 92
Data de inscriere : 06/12/2010 -
Re: Cate una pe zi
Scris de Admin Joi Iun 06, 2013 2:56 am
https://www.youtube.com/watch?v=tgPO7as2Lsc
pentru frumusetea si fragilitatea fiintei umane.
pentru frumusetea si fragilitatea fiintei umane.
Admin- Admin
- Mesaje : 92
Data de inscriere : 06/12/2010 -
Re: Cate una pe zi
Scris de Admin Sam Iun 08, 2013 10:24 pm
Admin- Admin
- Mesaje : 92
Data de inscriere : 06/12/2010 -
Admin- Admin
- Mesaje : 92
Data de inscriere : 06/12/2010 -
cate una pe zi
Scris de Admin Dum Iun 23, 2013 5:02 am
Admin- Admin
- Mesaje : 92
Data de inscriere : 06/12/2010 -
Pagina 3 din 3 • 1, 2, 3
Pagina 3 din 3
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum|
|
|